până încep să însemne puțin mai mult
dacă sunt așezați unul după celălalt
pe un caiet dictando
ar putea schimba ceva din gusturile acestei femei
în care obișnuința s-a cicatrizat monstruos
la rădăcina oaselor

doar lumina ochilor atârnați în stâlpi metalici
de jur împrejurul pieței
ne-ar mai ajuta să nu ne încurcăm pașii
cu ai câinilor care vin în fiecare noapte
atrași de resturile discrete
ale zilei de ieri

doar tu ai mai putea recunoaște
piatra rostogolindu-se de la mare depărtare
cu scopul concret de a mă ucide
fără explicațiii

și cu toate astea
nici măcar în tine lucrurile nu stau cu sufletul la gură
așa cum ar trebui să se întâmple
cu cei în care se adună
puterile constrictoare ale viciului
pur și simplu tu alegi să iubești groaza
întipărită în sufletul copilului care a jurat
să nu mai crească niciodată mare
decât să mărturisești cât de incoerentă ești
atunci când privirile tale deocheate
aleg să se arunce de la etaj
în jos

asta mă obligă să aleg cerneala
să o beau cu setea unui alcoolic
care abia se mai ține între liniile caietului dictando
în încercarea frauduloasă de a traversa
un cuvânt format
din oameni